Orice folosire a datelor personale are nevoie de un temei legal conform articolului 6. Organizația îl alege și îl consemnează. De obicei nu dumneavoastră îl alegeți, dar ar trebui să știți care sunt opțiunile.
Cele șase temeiuri legale
- Consimțământul: persoana și-a dat acordul în mod liber.
- Contractul: folosirea este necesară pentru executarea unui contract cu persoana sau pentru demersuri cerute de ea înainte de încheierea unui contract.
- Obligația legală: legea o impune, de exemplu transmiterea datelor de salarizare către Revenue (fiscul irlandez).
- Interesele vitale: este necesar pentru protejarea vieții cuiva.
- Sarcina publică: este necesar pentru îndeplinirea unei sarcini de interes public sau în exercitarea unei autorități conferite prin lege. Organismele publice se bazează des pe ea.
- Interesele legitime: este necesar pentru interesele reale ale organizației sau ale unui terț, atâta timp cât acestea nu prevalează asupra drepturilor persoanei. Autoritățile publice nu pot folosi acest temei pentru ceea ce fac în calitate de autorități publice.
Consimțământul valid
Conform GDPR, consimțământul trebuie să fie:
- dat în mod liber: fără presiuni și fără sancțiuni pentru refuz;
- specific și informat: persoana știe la ce își dă acordul;
- lipsit de ambiguitate: o acțiune pozitivă clară. Căsuțele bifate în prealabil și tăcerea nu înseamnă consimțământ;
- la fel de ușor de retras ca de dat.
Consimțământul este adesea un temei slab între angajator și angajat, pentru că lucrătorul poate simți că nu poate refuza. Angajatorii se bazează de obicei, pentru datele angajaților, pe contract, obligație legală sau interese legitime. Categoriile speciale de date cer o condiție suplimentară conform articolului 9, de exemplu consimțământul explicit sau obligațiile din dreptul muncii.
Informarea persoanelor: notele de informare
Articolele 13 și 14 cer organizației să spună oamenilor, într-un limbaj clar și simplu, cine este, de ce le folosește datele, care este temeiul legal, cine le primește, cât timp le păstrează și care sunt drepturile lor, inclusiv dreptul de a depune plângere la DPC. De obicei acest lucru se face printr-o notă de informare sau o declarație de confidențialitate. Dacă un client întreabă, trimiteți-l la ea sau transmiteți întrebarea persoanei potrivite.
Copiii
Datele copiilor cer o grijă suplimentară. Conform Data Protection Act 2018, secțiunea 31, vârsta consimțământului digital în Irlanda este de 16 ani. Se aplică atunci când un serviciu online este oferit direct unui copil, iar temeiul legal este consimțământul: sub 16 ani, consimțământul trebuie dat sau autorizat de un părinte sau de un tutore. Nu o confundați cu vârsta generală a majoratului (18 ani). În alte scopuri, de exemplu o notă scrisă pentru un copil, informațiile trebuie să fie ușor de înțeles pentru un copil.
Marketingul direct
Regulile de marketing din Irlanda provin din două surse: GDPR, pentru folosirea datelor personale, și ePrivacy Regulations 2011, pentru mesajele electronice.
- E-mailurile, SMS-urile și apelurile automate către o persoană fizică necesită, în general, consimțământul prealabil al acesteia, iar fiecare mesaj trebuie să conțină o posibilitate clară de dezabonare.
- Clienții existenți pot primi e-mailuri sau SMS-uri despre produsele similare ale firmei fără consimțământ, dacă au avut ocazia să refuze la colectarea datelor și în fiecare mesaj, iar vânzarea a avut loc în ultimele 12 luni.
- Oricine se poate opune marketingului direct în orice moment (articolul 21). Dacă cineva spune stop, opriți-vă și consemnați acest lucru.
- Nu cumpărați liste de contacte fără să verificați de unde provin datele.
- Cookie-urile și tehnologiile similare de pe un site necesită, în general, consimțământ, cu excepția celor strict necesare.
DPC poate urmări penal încălcările ePrivacy Regulations. Fiecare mesaj nesolicitat este o infracțiune separată, cu o amendă de până la 5 000 € în procedura sumară (lecția 8).
Partajarea datelor
Partajarea datelor personale cu altă organizație necesită un temei legal și trebuie să corespundă scopului despre care au fost informate persoanele. Dacă o altă firmă prelucrează datele pentru angajatorul dumneavoastră ca persoană împuternicită, trebuie să existe un contract scris (articolul 28). Dacă un terț vă cere date personale, chiar și unul prietenos, întrebați mai întâi managerul sau responsabilul cu protecția datelor. Nu dați detalii personale la telefon unei persoane pe care nu o puteți identifica.
Ce să rețineți
- Șase temeiuri legale; organizația alege și consemnează unul.
- Consimțământul trebuie să fie dat în mod liber, specific, informat și lipsit de ambiguitate, și ușor de retras.
- Vârsta consimțământului digital: 16 ani în Irlanda (Data Protection Act 2018, s.31).
- Marketingul prin e-mail sau SMS cere, în general, consimțământ și o posibilitate de dezabonare în fiecare mesaj.