Suportul vital de bază la adult

Când inima se oprește, fiecare minut fără ajutor scade șansele de supraviețuire. Suportul vital de bază (SVB; în Portugalia: SBV) este ansamblul de gesturi simple care țin sângele în circulație până sosește ajutorul specializat. Această lecție explică succesiunea doar teoretic. Pentru a învăța gesturile este nevoie de practică cu instructor și manechin.

Lanțul supraviețuirii

Stopul cardiorespirator are un lanț de acțiuni care se întăresc una pe alta:

1. recunoașteți situația și cereți ajutor (112);
2. începeți devreme compresiile toracice;
3. folosiți defibrilatorul (DEA) cât mai repede;
4. continuați cu îngrijirile specializate ale INEM și ale spitalului.

Cei de la fața locului fac primele trei acțiuni. De aceea acțiunea martorilor este decisivă.

Succesiunea

1. Siguranța. Verificați dacă locul este sigur pentru cel care ajută și pentru victimă.

2. Verificați dacă persoana răspunde. Scuturați ușor umerii și întrebați tare: „Vă simțiți bine? Mă auziți?”.

3. Dacă nu răspunde, verificați dacă respiră normal. Priviți, ascultați și simțiți (VOS, de la „ver, ouvir, sentir” în portugheză) mișcarea pieptului și aerul la gură. O respirație rară, zgomotoasă, ca un sforăit sau un horcăit, nu este respirație normală: poate fi semn de stop cardiac. Acest pas nu trebuie să dureze mult.

4. Dacă nu respiră normal, sunați la 112 sau trimiteți pe cineva să sune. Folosiți difuzorul. Cereți și DEA, dacă există la fața locului.

5. Așezați persoana pe spate pe o suprafață fermă și începeți compresiile toracice.

Cum se fac compresiile

• Așezați podul unei mâini în centrul pieptului, cu cealaltă mână deasupra și degetele încrucișate.
• Țineți brațele întinse, vertical deasupra pieptului.
• Comprimați cam 5 cm, fără a depăși 6 cm la adulți, și lăsați pieptul să revină complet în poziția inițială.
• Mențineți un ritm de 100 până la 120 de compresii pe minut.
• Întrerupeți cât mai puțin.

Este un efort obositor. Când sunt mai multe persoane, e bine să vă schimbați la fiecare două minute, sau mai des dacă este nevoie, cu pauza cea mai scurtă posibilă.

Ventilațiile

Cine știe și vrea alternează 30 de compresii cu 2 insuflații. Pentru a insufla, se deschide calea aeriană, se astupă nasul, se lipește gura de gura victimei și se suflă până se ridică pieptul, timp de aproximativ o secundă. Există măști de buzunar pentru protecția celui care ajută.

Cine nu știe, nu vrea sau nu poate ventila trebuie să facă doar compresii, fără oprire. Compresiile fără insuflații sunt mult mai bune decât a nu face nimic.

Până când

Continuați până când:

• sosește ajutorul și preia cazul;
• persoana reacționează: deschide ochii, se mișcă, respiră normal;
• cel care ajută este epuizat și nu mai poate continua;
• un DEA este gata de folosit (tratat în lecția următoare).

Situații speciale

• Copii și sugari. Succesiunea are diferențe: de regulă se începe cu cinci insuflații, iar compresiile se fac cu o tehnică și o adâncime adaptate mărimii copilului sau sugarului. De aceea, cine lucrează cu copii are nevoie de instruire proprie.
• Teama de a face rău. Frica de a rupe o coastă sau de a fi dat în judecată îi împiedică pe mulți să acționeze. Coastele se pot rupe, iar asta este mai puțin grav decât a nu face compresii unei persoane în stop cardiac.
• Infecția. Riscul de a lua o boală prin acest gest este foarte mic. Dacă există teamă, se fac doar compresii.

Ce nu este

Această lecție nu învață să faceți SVB. Pentru a ști să-l faceți este nevoie de un curs practic. Cursurile de SVB au valabilitate limitată și trebuie repetate.