Securitatea în muncă este o responsabilitate comună, dar nu în părți egale. Legea dă angajatorului obligația principală, iar lucrătorului obligații proprii. Această lecție le prezintă pe unele și pe celelalte.
Ce trebuie să facă angajatorul
Articolul 15 din Legea nr. 102/2009 stabilește obligațiile generale. Angajatorul trebuie:
- să asigure condiții de securitate și sănătate în toate aspectele muncii;
- să facă evaluarea riscurilor și să adopte măsuri de prevenire pe baza ei;
- să țină seama de cunoștințele și aptitudinile fiecărui lucrător când îi încredințează sarcini;
- să ofere informarea și instruirea necesare activității;
- să permită accesul în zonele cu risc ridicat numai celor care au aptitudinea și instruirea adecvate;
- să organizeze serviciile de securitate și sănătate în muncă;
- să stabilească măsuri de prim ajutor, stingere a incendiilor și evacuare și să indice lucrătorii responsabili;
- să asigure supravegherea sănătății.
Angajatorul suportă toate costurile securității și sănătății în muncă, inclusiv examenele medicale și echipamentele de protecție. Nu le poate transfera lucrătorului (articolul 15 alineatul 12).
Când mai multe firme lucrează în același loc, ele trebuie să coopereze pentru protecție (articolul 16). Este cazul muncii temporare, al subantreprizelor și al prestatorilor de servicii. Firma în care se desfășoară munca răspunde și ea de securitatea acestor persoane.
Ce trebuie să facă lucrătorul
Articolul 17 enumeră obligațiile lucrătorului. Pe scurt:
- să respecte regulile de securitate și sănătate din lege și instrucțiunile angajatorului;
- să aibă grijă de securitatea sa și a celorlalți, mai ales cine are funcții de conducere sau de coordonare;
- să folosească corect mașinile, uneltele, substanțele și echipamentele de protecție, conform instrucțiunilor;
- să coopereze cu firma, să citească informațiile primite și să se prezinte la consultațiile și examenele medicului de medicina muncii;
- să comunice imediat superiorului defecțiunile și deficiențele care pot cauza un pericol grav și iminent, precum și defectele sistemelor de protecție;
- în caz de pericol grav și iminent, să urmeze instrucțiunile prevăzute pentru acest caz.
Cine încalcă din culpă aceste obligații riscă răspunderea disciplinară și civilă. Obligațiile lucrătorului nu elimină obligațiile angajatorului.
Pericol grav și iminent
Dacă există un pericol grav și iminent care nu poate fi evitat, lucrătorul poate înceta lucrul și se poate îndepărta de locul respectiv. Angajatorul trebuie să fi dat instrucțiuni pentru acest caz, iar lucrătorul nu poate fi prejudiciat pentru că s-a îndepărtat sau pentru că a luat măsuri pentru securitatea sa sau a altora (articolul 15 alineatul 6 și articolul 17 alineatul 2). Apoi îl contactează cât mai repede posibil pe superior sau pe cel care are atribuții de securitate.
Informare, consultare și instruire
- Informarea (articolul 19): lucrătorul trebuie să aibă informații actualizate despre riscurile postului său, măsurile de protecție și ce are de făcut în caz de urgență. O primește întotdeauna la angajare, la schimbarea postului sau a atribuțiilor, când apar echipamente noi sau o tehnologie nouă și când lucrează împreună persoane din mai multe firme.
- Consultarea (articolul 18): angajatorul consultă în scris, cel puțin o dată pe an, reprezentanții lucrătorilor pentru securitate și sănătate sau, dacă nu există, chiar lucrătorii. Se tratează teme precum evaluarea riscurilor, măsurile de prevenire și programele de instruire.
- Instruirea (articolul 20): trebuie să fie adecvată postului de muncă și activităților cu risc ridicat. Lucrătorii însărcinați cu primul ajutor, stingerea incendiilor și evacuarea primesc o instruire proprie, în număr suficient. Instruirea nu trebuie să cauzeze prejudicii lucrătorului.
Formarea continuă nu este același lucru
Codul muncii (articolul 131) dă fiecărui lucrător dreptul la minimum 40 de ore de formare continuă pe an, iar angajatorul o organizează. Acest curs gratuit de securitate nu a fost conceput pentru a îndeplini această obligație și nu înlocuiește instruirea de securitate a postului de muncă. Angajatorul decide dacă se potrivește nevoilor sale.