Prevenirea riscurilor cere oameni, metodă și urmărire. Această lecție arată cum cere legea să fie organizată securitatea și sănătatea în muncă (SSM) într-o firmă și cine reprezintă lucrătorii.
Serviciile de securitate și sănătate în muncă
Orice angajator trebuie să organizeze serviciul de securitate și sănătate în muncă (articolul 73). Serviciul planifică prevenirea, evaluează riscurile, pregătește rapoartele, informează și instruiește lucrătorii, analizează cauzele accidentelor și păstrează evidențele. Documentația trebuie să rămână la dispoziția autorităților de control timp de cinci ani.
Există trei modalități (articolul 74):
- serviciu intern, al firmei însăși;
- serviciu comun, împărțit între firme;
- serviciu extern, prestat de o entitate autorizată.
Serviciul intern este regula. Este obligatoriu în unitățile cu cel puțin 400 de lucrători sau acolo unde există activități cu risc ridicat cu cel puțin 30 de lucrători expuși, cu excepția cazului în care se acordă derogare (articolul 78). Folosirea unui serviciu extern nu eliberează angajatorul de răspundere (articolul 74 alineatul 6).
Indiferent de modalitate, firma trebuie să aibă o structură internă pentru urgențe, prim ajutor, evacuare și stingerea incendiilor (articolul 75).
Supravegherea sănătății
Angajatorul trebuie să asigure examene de sănătate făcute de un medic de medicina muncii (articolul 108). Sunt de trei tipuri:
- la angajare: înainte de începerea lucrului sau, dacă urgența o justifică, în următoarele 15 zile;
- periodice: în fiecare an pentru minori și pentru cei peste 50 de ani și din doi în doi ani pentru ceilalți (medicul poate modifica această periodicitate);
- ocazionale: când apar schimbări importante în muncă ce pot afecta sănătatea și la revenirea după o absență mai mare de 30 de zile din cauza unei boli sau a unui accident.
Examenele servesc pentru a afla dacă lucrătorul are aptitudinea necesară pentru atribuțiile sale și ce efecte are munca asupra sănătății sale. Lucrătorul trebuie să se prezinte. Costurile revin angajatorului.
Reprezentanții lucrătorilor pentru SSM
Lucrătorii pot alege reprezentanți pentru securitate și sănătate în muncă (articolul 21). Puncte principale:
- sunt aleși prin vot direct și secret;
- listele sunt prezentate de organizații sindicale cu membri în firmă sau sunt semnate de cel puțin 20 % dintre lucrători;
- mandatul durează trei ani;
- au un credit de cinci ore pe lună pentru exercitarea funcției;
- numărul maxim, dacă o convenție colectivă nu prevede altfel, merge de la un reprezentant (firme cu mai puțin de 61 de lucrători) până la șapte (peste 1500).
Reprezentanții primesc instruire permanentă (articolul 22) și sunt ascultați la consultările din articolul 18. Dacă nu există reprezentanți aleși, angajatorul cere avizul tuturor lucrătorilor. Orice lucrător poate face propuneri pentru reducerea unui risc.
Evaluarea riscurilor
Este baza a tot. Constă în identificarea pericolelor fiecărui post și fiecărei sarcini, estimarea riscului și stabilirea măsurilor: eliminarea, reducerea la sursă, protecția colectivă și, abia apoi, echipamentul individual. Lucrătorul contribuie semnalând pericolele pe care le vede și problemele pe care măsurile nu le rezolvă.
Ce trebuie să facă angajatorul, pe lângă acest curs
Acest curs oferă baza generală. Și după el, angajatorul rămâne obligat:
- să facă și să actualizeze evaluarea riscurilor de la locul său de muncă;
- să dea informații și instrucțiuni specifice postului, echipamentelor și urgențelor;
- să organizeze serviciile de SSM și supravegherea sănătății;
- să instruiască persoanele cu atribuții de prim ajutor, incendiu și evacuare;
- să consulte lucrătorii sau reprezentanții lor.