Igiena respiratorie și a tusei
Tusea și strănutul aruncă microbi în aer și pe suprafețe. Oricine poate ajuta la oprirea acestui lucru. NIPCM vă cere să:
- vă acoperiți nasul și gura cu un șervețel de unică folosință când tușiți, strănutați, vă ștergeți sau vă suflați nasul. Dacă nu aveți șervețel, folosiți îndoitura cotului;
- aruncați imediat șervețelele folosite într-un coș;
- vă spălați pe mâini cu săpun și apă caldă după ce ați tușit, ați strănutat, ați folosit șervețele sau ați atins secreții respiratorii;
- țineți mâinile departe de ochi, nas și gură, pentru că pe acolo intră microbii în organism.
Dacă nu aveți o chiuvetă aproape, folosiți șervețele pentru mâini, apoi ABHR, și spălați-vă pe mâini cât mai curând posibil.
Unele persoane au nevoie de ajutor, de exemplu vârstnicii și copiii. Dați-le șervețele, o pungă pentru șervețelele folosite și o modalitate de a-și curăța mâinile. O mască chirurgicală poate fi folosită și ca control la sursă, pentru a opri răspândirea microbilor de către o persoană bolnavă.
Când măsurile standard nu sunt suficiente
Dacă o persoană are o infecție cunoscută sau suspectă, se adaugă măsuri bazate pe calea de transmitere (TBP) peste SICP. Există trei tipuri.
- Precauțiile de contact opresc microbii care se răspândesc prin atingere, de la persoană sau din mediul și echipamentele din jurul ei. Este cea mai frecventă cale de infecție încrucișată. Exemple sunt norovirusul și multe organisme rezistente. EIP-ul obișnuit sunt mănușile și șorțul, împreună cu o curățenie atentă.
- Precauțiile de picături opresc microbii din picăturile din căile respiratorii, care parcurg o distanță scurtă și ajung în ochii, nasul sau gura altei persoane. Se folosesc măști și protecție pentru ochi.
- Precauțiile aeriene opresc microbii din particule minuscule (aerosoli) care pot rămâne în aer. Poate fi nevoie de protecție respiratorie, de exemplu un respirator FFP3 cu test de etanșeitate, iar camerele și ventilația contează.
NIPCM arată că vechea împărțire între răspândirea prin picături și cea aeriană nu este întotdeauna clară. Alegerile depind de microb, de unitate și de sarcină, iar la decizie ajută echipa de prevenire și control al infecțiilor.
Ce veți vedea în practică
- Camere individuale. O persoană cu o infecție poate fi îngrijită într-o cameră proprie, cu ușa închisă. Dacă ușa nu poate fi ținută închisă, este necesară o evaluare scrisă a riscului.
- Afișe pe uși. Ele spun personalului și vizitatorilor ce precauții să ia. Nu au voie să dezvăluie detalii private despre sănătate.
- Echipamentele de îngrijire. Echipamentele se curăță între persoane și după ce au fost contaminate. Nu le dați altor persoane până nu au fost curățate.
- Mutări limitate. O persoană contagioasă trebuie mutată în alte secții doar dacă este necesar din motive clinice. Dacă este posibil, poartă o mască chirurgicală când trece prin zone comune, în cazul infecțiilor transmise prin picături sau pe calea aerului. Personalul care o primește trebuie să știe ce precauții sunt necesare.
- Gruparea în cohortă. În unele unități spitalicești, persoanele cu aceeași infecție confirmată pot fi îngrijite împreună. Decid specialiștii instruiți, nu dumneavoastră.
- Igienă suplimentară a mâinilor. În cazul bolilor cu vărsături și diaree, spălați-vă întotdeauna cu săpun și apă.
Ce trebuie să faceți
- Citiți afișele și planul de îngrijire înainte să intrați.
- Puneți EIP-ul potrivit înainte de a intra și scoateți-l așa cum ați fost instruit.
- Întrebați-l pe manager sau echipa IPC dacă nu sunteți sigur. Nu ghiciți.
- Spuneți imediat managerului dacă cineva are simptome noi.
Ce trebuie să facă totuși angajatorul
Angajatorul trebuie să aibă politici pentru izolarea și îngrijirea persoanelor cu infecții, să vă instruiască în privința lor și să se asigure că aveți EIP-ul, camerele și echipamentele necesare pentru a le respecta.