Protecția adulților funcționează diferit de protecția copilului. Un adult are dreptul de a-și face propriile alegeri, chiar alegeri pe care alții le consideră nechibzuite. Datoria noastră este să-l protejăm de abuz și neglijare, respectând acest drept.
Care Act 2014, secțiunea 42
O autoritate locală trebuie să facă anchete, sau să ceară altcuiva să le facă, atunci când are motive rezonabile să suspecteze că un adult din zona sa:
- are nevoi de îngrijire și sprijin (indiferent dacă autoritatea le acoperă);
- suferă sau riscă să sufere abuz ori neglijare; și
- nu se poate proteja de acest abuz sau de această neglijare din cauza acestor nevoi.
Toate trei trebuie să fie adevărate. Ghidul statutar (Care and Support Statutory Guidance, capitolul 14) spune ce face autoritatea mai departe. Spune și că o îngrijorare trebuie semnalată indiferent de vârsta persoanei sau de mediu, iar autoritatea decide dacă se aplică obligația din secțiunea 42.
Cele șase principii
- Empowerment (împuternicire): oamenii sunt sprijiniți și încurajați să ia propriile decizii și să-și dea consimțământul informat.
- Prevention (prevenire): este mai bine să se acționeze înainte de a se produce răul.
- Proportionality (proporționalitate): răspunsul cel mai puțin intruziv care se potrivește riscului.
- Protection (protecție): sprijin și reprezentare pentru cei cu cea mai mare nevoie.
- Partnership (parteneriat): soluții locale prin servicii care lucrează împreună cu comunitățile lor.
- Accountability (responsabilitate): a fi deschis și clar în privința a ceea ce se face și a motivului.
Making Safeguarding Personal înseamnă să întrebați persoana ce rezultat dorește și să o implicați în proces, în loc să faceți lucruri asupra ei.
Tipuri de abuz și neglijare a adulților
Care and Support Statutory Guidance enumeră, printre altele:
- abuz fizic, abuz sexual, abuz psihologic;
- abuz financiar sau material, precum furtul, frauda, escrocheriile și presiunea privind testamente sau proprietăți;
- violență domestică, inclusiv controlul coercitiv și așa-numitul abuz în numele onoarei;
- sclavie modernă;
- abuz discriminatoriu;
- abuz instituțional, precum rutinele proaste de îngrijire într-un cămin sau spital;
- neglijare și omisiuni;
- autoneglijare (self-neglect), care include acumularea compulsivă și refuzul îngrijirii de bază sau al hranei.
Autoneglijarea
O persoană care își neglijează sănătatea, locuința sau igiena poate fi în risc. Nu judecați. Raportați îngrijorarea persoanei desemnate pentru safeguarding. Un adult capabil poate refuza ajutorul, dar persoana desemnată poate totuși cere sfaturi, iar autoritatea locală poate interveni.
Mental Capacity Act 2005
Legea are cinci principii:
- Presupuneți că o persoană are capacitate de decizie, dacă nu s-a dovedit contrariul.
- Nu spuneți că o persoană nu poate decide până când toate măsurile practic posibile pentru a o ajuta să decidă nu au dat greș.
- O persoană nu este lipsită de capacitate doar pentru că ia o decizie nechibzuită.
- Tot ce se face pentru o persoană fără capacitate trebuie făcut în interesul ei superior (best interests).
- Alegeți opțiunea cel mai puțin restrictivă pentru drepturile și libertatea ei.
Capacitatea este specifică unei decizii și unui moment. O persoană poate hotărî ce să mănânce, dar nu cum să gestioneze o sumă mare. Personalul nu evaluează singur capacitatea pentru decizii importante. Spuneți persoanei desemnate pentru safeguarding dacă vă îndoiți că o persoană poate înțelege sau cântări o alegere.
Safeguarding Adults Boards și evaluări
Fiecare zonă de autoritate locală are un Safeguarding Adults Board (SAB), adică un consiliu local pentru protecția adulților (secțiunea 43). Acesta trebuie să organizeze o Safeguarding Adults Review (SAR), o evaluare ulterioară (secțiunea 44), în unele cazuri în care un adult cu nevoi de îngrijire moare sau este grav rănit și se suspectează abuz sau neglijare. Personalul poate fi rugat să ajute la o evaluare. Evaluările sunt pentru învățare, nu pentru a găsi vinovați.
Puncte-cheie
- Secțiunea 42 se aplică adulților cu nevoi de îngrijire și sprijin care nu se pot proteja din cauza lor.
- Urmați cele șase principii și întrebați persoana ce dorește.
- Presupuneți capacitatea. O alegere nechibzuită nu dovedește lipsa de capacitate.
- Autoneglijarea este o problemă de safeguarding. Raportați-o.