Majoritatea accidentelor de muncă nu apar din întâmplare. De obicei au o cauză care putea fi descoperită mai devreme. Angajatorul este obligat, conform § 102 din Codul muncii, să identifice pericolele, să evalueze riscurile și să ia măsuri. Dumneavoastră contribuiți semnalând defecțiunile și respectând regulile.
Pericol și risc
- Pericolul este o sursă de posibilă vătămare. De exemplu o podea udă sau un cablu rupt.
- Riscul este probabilitatea ca vătămarea să se producă, împreună cu gravitatea ei.
Angajatorul evaluează riscurile și documentează rezultatele. Aveți dreptul să cunoașteți riscurile muncii dumneavoastră.
Cele mai frecvente pericole
- Alunecări, împiedicări și căderi la același nivel. Cea mai frecventă cauză a accidentelor mici. Ajută podeaua curată, trecerile libere și încălțămintea cu talpă bună.
- Căderi de la înălțime. Folosiți scara doar dacă este nedeteriorată și stabilă. Nu vă aplecați în afară. Pentru lucrul la înălțime aveți nevoie de asigurare specială și de instruire.
- Electricitatea. Un cablu deteriorat, o priză defectă sau un mediu umed pot duce la electrocutare și la incendiu. Nu folosiți echipamentul defect și semnalați-l.
- Manipularea manuală a sarcinilor. Suprasolicitarea spatelui și a articulațiilor. Ridicați cu spatele drept, țineți sarcina aproape de corp, iar lucrurile grele cărați-le în doi sau cu un ajutor mecanic.
- Mașini și unelte. Nu ocoliți apărătorile și comutatoarele de siguranță. Înainte de reparație opriți mașina și asigurați-o împotriva pornirii.
- Zgomot, praf, substanțe chimice. Urmați fișa cu date de securitate și instrucțiunile angajatorului. Pericolul nu se poate aprecia după miros.
- Munca la ecran. Pauzele, înălțimea corectă a monitorului și postura corectă protejează ochii și spatele.
- Încărcarea psihică. Stresul, suprasolicitarea, hărțuirea morală sau sexuală sunt și ele riscuri. Nu le considerați o slăbiciune. Spuneți superiorului sau reprezentantului angajaților.
Cum se reduc riscurile
Codul muncii enumeră principiile generale de prevenire (§ 102 alin. 5). În practică se aplică în această ordine:
- Eliminarea riscului de la sursă. De exemplu, interzicerea unei substanțe periculoase.
- Înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceva mai sigur. De exemplu, un procedeu fără solvenți.
- Măsuri tehnice și protecție colectivă. Apărători, aspirație, balustrade. Au prioritate față de protecția individuală.
- Măsuri organizatorice și instrucțiuni. Reguli, rotația muncii, instruire.
- Echipament individual de protecție. Abia când pașii anteriori nu sunt suficienți.
De aceea EIP este ultima apărare, nu un înlocuitor al unei organizări sigure a muncii.
Categoriile de lucrări
Lucrările se încadrează în categorii în funcție de nivelul de risc. Angajatorul vă informează despre încadrarea muncii dumneavoastră într-o categorie. O categorie mai înaltă înseamnă măsuri de protecție a sănătății mai stricte.
Ce faceți dumneavoastră
- Observați mediul din jur. Lichidele vărsate, dezordinea sau o lumină care clipește sunt semnale.
- Semnalați defecțiunea superiorului. Dacă este acută, marcați-o și nu o folosiți.
- Nu depășiți ce aveți voie să faceți. Nu lucrați la un echipament pentru care nu ați fost instruit.
- Nu îndepărtați apărătorile și semnele de avertizare.
- Nu improvizați. Nu folosiți un scaun în loc de scară.
Rezumat
- Angajatorul identifică pericolele și evaluează riscurile (§ 102). Dumneavoastră semnalați defecțiunile.
- Prevenirea are o ordine: eliminarea riscului, măsuri tehnice, organizare și abia la urmă EIP.
- Echipamentul periculos nu-l folosiți și îl semnalați.