Mediul de muncă nu înseamnă doar mașini și substanțe chimice. Modul în care este organizată munca și felul în care oamenii se tratează între ei sunt la fel de importante. Regulile se găsesc în cap. 2 din AFS 2023:2.
Noțiuni importante
- Mediul de muncă organizațional înseamnă condițiile și premisele muncii, cum ar fi conducerea și coordonarea, comunicarea, implicarea, marja de decizie, repartizarea sarcinilor, precum și cerințele, resursele și responsabilitatea.
- Mediul de muncă social înseamnă interacțiunea socială, colaborarea și sprijinul social din partea șefilor și a colegilor.
- Cerințele muncii sunt acele părți ale muncii care cer eforturi repetate, de exemplu volumul de muncă și termenele.
- Resursele sunt ceea ce ajută la atingerea obiectivelor sau la îndeplinirea cerințelor, de exemplu competența, numărul de personal, obiectivele clare, feedbackul, controlul asupra muncii și sprijinul.
- Volumul de muncă dăunător sănătății (ohälsosam arbetsbelastning) apare atunci când cerințele depășesc resursele mai mult decât trecător. Devine dăunător dacă durează mult și refacerea este prea mică.
Cunoștințele șefilor
Angajatorul trebuie să se asigure că șefii și coordonatorii au cunoștințe despre cum se previn și se tratează volumul de muncă dăunător sănătății și tratamentul umilitor (§ 4). Angajatorul trebuie să creeze și condiții pentru ca aceste cunoștințe să fie folosite, de exemplu competențe suficiente, un volum de muncă rezonabil și sprijin în rolul de șef.
Obiective
Angajatorul trebuie să aibă obiective pentru mediul de muncă organizațional și social (§ 5). Obiectivele trebuie să promoveze sănătatea și să crească capacitatea de a combate bolile. Angajații trebuie să poată participa la elaborarea obiectivelor și să le cunoască. Obiectivele trebuie să fie scrise de la zece angajați în sus.
Volumul de muncă
Sarcinile și competențele nu au voie să ducă la un volum de muncă dăunător sănătății. Resursele trebuie adaptate cerințelor (§ 6). Angajatorul trebuie să se asigure și că angajații știu:
- ce sarcini au de îndeplinit
- ce rezultat trebuie atins
- dacă munca trebuie făcută într-un anumit fel
- ce trebuie prioritizat când timpul nu ajunge
- la cine se pot adresa pentru ajutor și sprijin
Dacă munca este foarte solicitantă psihic, angajatorul trebuie să ia măsuri ca ea să nu ducă la boală (§ 8). Programul de lucru, de exemplu munca în schimburi, munca de noapte și turele lungi, nu trebuie să ducă la boală (§ 9).
Tratamentul umilitor
Tratamentul umilitor (kränkande särbehandling) înseamnă fapte îndreptate într-un mod jignitor împotriva unuia sau mai multor angajați și care pot duce la boală sau la excluderea cuiva din comunitatea de la locul de muncă.
Angajatorul trebuie să:
- precizeze clar că nu este acceptat în activitate (§ 10), de preferință într-o politică scrisă
- ia măsuri împotriva condițiilor care îl pot genera, de exemplu conflictele și volumul mare de muncă
- se asigure că există proceduri care arată cine primește informațiile, ce face cel care le primește și cum poate primi repede ajutor cel afectat (§ 11)
- facă procedurile cunoscute tuturor
Cel care cercetează cazul trebuie să aibă competență suficientă, să fie imparțial și să aibă încrederea celor implicați. Legislația privind mediul de muncă trebuie să prevină bolile. Ea nu reglementează despăgubirile sau vina.
Ce trebuie totuși să faceți singur
Cunoștințele nu ajung. Trebuie să vă asigurați că munca este repartizată rezonabil, că personalul știe la cine se poate adresa și că procedurile funcționează atunci când se întâmplă ceva.