Angajatorul nu poate face totul singur. În activitățile mai mari, sarcinile de mediu de muncă se repartizează șefilor, coordonatorilor și altora. Regulile se găsesc în § 9 și 10 din AFS 2023:1 și în anexa 1 a normei.
Repartizarea sarcinilor
Angajatorul trebuie să repartizeze sarcinile din munca sistematică pentru mediul de muncă unuia sau mai multor șefi, coordonatori sau alți angajați. Repartizarea trebuie să fie scrisă dacă sunt zece sau mai mulți angajați.
Cel care primește sarcini trebuie să aibă:
- suficiente persoane ca sarcinile să poată fi îndeplinite la timp
- competențele și resursele necesare
- cunoștințe suficiente despre reguli, despre riscurile din mediul de muncă și despre cum se previn bolile și accidentele
Competențele (befogenheter) înseamnă dreptul de a lua decizii și de a lua măsuri. Resursele pot fi bani, personal, echipamente, spații, timp și cunoștințe.
Răspunderea nu dispare
Lucrul cel mai important de ținut minte: angajatorul păstrează întotdeauna răspunderea, chiar și atunci când sarcinile au fost repartizate. Dacă un șef primește o sarcină fără competențele sau resursele necesare, trebuie să se poată adresa superiorului său și să ceară o schimbare sau să renunțe la sarcină. Sarcinile ar trebui descrise atât de clar încât toți să știe cine ce are de făcut.
Ce primește cel care are sarcini
Potrivit anexei 1, cel care are sarcini de mediu de muncă trebuie să aibă acces la accidentele de muncă raportate la Försäkringskassan (Casa de Asigurări Sociale) și la informațiile despre măsurile preventive. Trebuie să cunoască eventualele cerințe ale Autorității pentru Mediul de Muncă. Trebuie să poată formula opinii, printre altele, despre evaluările de risc, măsuri, echipamentul de protecție și alegerea serviciului de sănătate ocupațională.
Cunoștințele tuturor angajaților
Toți angajații trebuie să aibă cunoștințe suficiente despre muncă și despre riscurile ei (§ 10). Adesea sunt necesare cunoștințe noi atunci când se schimbă sarcinile, echipamentele sau metodele, sau după o absență lungă. Dacă munca are riscuri grave, trebuie să existe instrucțiuni scrise despre cum se execută în siguranță. Ele trebuie adaptate celor cărora li se adresează și ținute la zi. Potrivit arbetsmiljölagen cap. 3 § 3, în zonele cu risc evident are voie să intre doar cel care a primit instrucțiuni suficiente.
Introducerea trebuie adaptată persoanei, de exemplu vârstei, experienței și cunoștințelor de limbă. Astfel vă asigurați că instrucțiunile au fost înțelese.
Serviciul de sănătate ocupațională
Dacă competența din cadrul activității nu ajunge, angajatorul trebuie să apeleze la un serviciu de sănătate ocupațională (företagshälsovård) sau la un ajutor de specialitate echivalent din exterior (§ 15). Se aplică atât muncii sistematice pentru mediul de muncă, cât și adaptării muncii și reabilitării. Potrivit arbetsmiljölagen cap. 3 § 2 c, serviciul de sănătate ocupațională este o resursă de specialitate independentă în domeniul mediului de muncă și al reabilitării. Angajatorul trebuie să-i dea informații despre riscuri și despre cei desemnați pentru primul ajutor, stingerea incendiilor și evacuare (§ 16).
Ce trebuie totuși să faceți singur
Apelul la un expert nu înlătură răspunderea. Trebuie să vă asigurați singur că sarcinile sunt repartizate, că cei care le-au primit le pot îndeplini și că personalul primește introducere și instrucțiuni.