Ce scrie pe eticheta unui aliment și ce știți despre ingredientele lui poate salva viața unui client alergic. Această lecție este un rezumat. Dacă lucrați cu mâncare servită publicului, cursul despre alergenii alimentari de pe acest site o dezvoltă mai în detaliu.
Informații pe alimentele ambalate
Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor asupra alimentelor cere ca ambalajul să indice, printre altele:
- denumirea alimentului;
- lista ingredientelor, cu alergenii evidențiați (de exemplu, cu litere aldine);
- cantitatea netă;
- data limită de consum sau data durabilității minimale;
- condițiile de păstrare și de utilizare;
- numele și adresa firmei responsabile;
- informațiile nutriționale.
În plus față de etichetare, pentru trasabilitate este bine să păstrați lotul produsului.
Data limită de consum și data durabilității minimale
- «Data limită de consum» sau «A se consuma până la…»: se pune pe alimente foarte perisabile. După această dată, alimentul nu mai este sigur. Nu se vinde și nu se folosește.
- «A se consuma de preferință înainte de…»: arată până când își păstrează calitatea. După dată, poate fi sigur, dar nu mai este în starea lui cea mai bună.
Cei 14 alergeni cu declarare obligatorie
Anexa II la Regulamentul (UE) 1169/2011 enumeră substanțele care provoacă alergii sau intoleranțe. Sunt 14 grupe:
- cereale care conțin gluten: grâu (inclusiv spelta și kamut), secară, orz, ovăz și soiurile lor hibride;
- crustacee;
- ouă;
- pește;
- arahide;
- soia;
- lapte (inclusiv lactoza);
- fructe cu coajă lemnoasă (migdale, alune de pădure, nuci, caju, fistic…);
- țelină;
- muștar;
- semințe de susan;
- dioxid de sulf și sulfiți (în concentrație de peste 10 mg/kg sau 10 mg/l);
- lupin;
- moluște.
Alimente neambalate: baruri, restaurante și magazine
La alimentele vândute sau servite neambalate, Real Decreto 126/2015 (decret regal, act normativ al guvernului spaniol) cere informarea despre alergenii pe care îi conțin. Regula generală este ca informația să fie dată în scris, pe etichete sau pe afișe lângă aliment; se admit și alte mijloace, precum meniul, dacă clientul le poate consulta înainte de a încheia cumpărarea și fără să plătească în plus. Informația poate fi dată oral doar dacă sunt îndeplinite trei condiții: personalul o dă la cererea clientului și înainte de încheierea cumpărării; informația există în scris sau în format electronic în local, la îndemâna personalului, a inspecției și a clienților; iar un afiș vizibil arată unde poate fi consultată sau că se poate cere de la personal.
Ce faceți dumneavoastră
- Cunoașteți alergenii preparatelor pe care le serviți sau le vindeți.
- Nu ghiciți niciodată. Dacă un client întreabă și nu știți, consultați fișa sau responsabilul. Un răspuns greșit poate provoca o reacție gravă.
- Evitați contactul încrucișat (ustensile, ulei de prăjit, planșete, suprafețe).
- Citiți etichetele de fiecare dată când primiți un produs: ingredientele se pot schimba.
- Dacă un client are o reacție gravă (dificultăți de respirație, umflarea feței sau a limbii, amețeală), sunați imediat la 112.
Trasabilitate și retragere
Dacă un produs se dovedește periculos, firma trebuie să-l poată retrage și să dea de veste. De aceea se păstrează avizele de livrare și loturile. Dacă aveți îndoieli despre un produs, izolați-l, marcați-l și anunțați.
Idei cheie
- Eticheta indică alergenii evidențiați în lista de ingrediente.
- Există 14 grupe de alergeni cu declarare obligatorie.
- La alimentele neambalate, Real Decreto 126/2015 cere informații despre alergeni, în scris sau, în anumite condiții, oral.
- Dacă aveți o îndoială despre alergeni, nu ghiciți niciodată.