O destăinuire (disclosure) înseamnă că un copil sau un adult vă spune sau vă arată că este rănit sau în risc. Poate fi o afirmație clară, o aluzie sau un desen. Poate veni într-un moment ciudat, iar persoana poate fi tulburată sau poate părea calmă.
Adesea este nevoie de curaj. Felul în care reacționați contează. Nu trebuie să fiți expert. Trebuie să fiți calm, binevoitor și sincer.
Ce trebuie să faceți
- Păstrați-vă calmul. Încercați să nu arătați șoc sau dezgust.
- Ascultați. Lăsați persoana să vorbească în ritmul ei. Nu o întrerupeți.
- Găsiți un loc sigur și retras, dacă puteți, dar nu lăsați un copil sau un adult singur și supărat. Rămâneți unde alții vă pot vedea, dacă aceasta este regula organizației dumneavoastră.
- Luați lucrurile în serios. Spuneți, de exemplu: „Îți mulțumesc că mi-ai spus. Te cred. Nu e vina ta.”
- Liniștiți persoana că a făcut ce trebuia.
- Spuneți ce veți face mai departe: că trebuie să spuneți cuiva a cărui meserie este să țină oamenii în siguranță.
- Notați totul cât mai repede (vezi mai jos).
- Raportați imediat persoanei desemnate pentru safeguarding, conform politicii organizației.
Ce nu trebuie să faceți
- Nu promiteți că veți păstra secretul. Nu puteți. Spuneți: „Nu pot să promit că rămâne doar între noi, pentru că trebuie să mă asigur că ești în siguranță. Voi spune doar celor care trebuie să știe.”
- Nu faceți anchetă. Nu întrebați persoana după detalii, nu căutați dovezi și nu vorbiți cu persoana acuzată. Doar specialiști instruiți, precum poliția și asistenții sociali, fac acest lucru.
- Nu puneți întrebări sugestive, precum „Te-a rănit el?”. Folosiți întrebări deschise doar dacă este nevoie, de pildă „Îmi poți spune mai multe?”
- Nu insistați pentru detalii și nu cereți persoanei să-și repete povestea iar și iar.
- Nu criticați persoana acuzată. Persoana cu care vorbiți poate ține la ea.
- Nu faceți promisiuni pe care nu le puteți ține, precum „Nu se va întâmpla nimic”.
- Nu amânați până la sfârșitul turei sau până aveți „mai multe dovezi”.
- Nu spuneți colegilor, părinților sau altor persoane care nu trebuie să știe.
Părintele sau îngrijitorul nu trebuie informat dacă acest lucru ar putea expune copilul la un risc mai mare. Decide persoana desemnată pentru safeguarding. Nu contactați familia singur.
Adulții: respectați dorințele lor, dar nu păstrați secretul
Un adult cu capacitate de decizie vă poate cere să nu spuneți nimănui. Ar trebui să explicați că trebuie să transmiteți îngrijorarea persoanei desemnate pentru safeguarding. Aceasta va ține seama de dorințele persoanei. În unele cazuri, informațiile pot fi împărtășite fără consimțământ, de exemplu dacă sunt în risc un copil sau alte persoane, dacă s-a comis o infracțiune gravă sau dacă persoana nu are capacitate de decizie. Decide persoana desemnată pentru safeguarding, nu dumneavoastră.
Notarea celor spuse
Scrieți o notă în aceeași zi, imediat ce este sigur. Includeți:
- data, ora și locul;
- cine a fost prezent;
- cuvintele proprii ale persoanei, între ghilimele, cât mai exact vi le amintiți;
- ce ați văzut dumneavoastră, de exemplu comportamentul și urmele observate, fără a presupune cauza;
- ce ați spus dumneavoastră și ce ați spus că se va întâmpla mai departe;
- numele dumneavoastră și ora la care ați scris nota, precum și cui ați transmis-o.
Separați faptele de opinii. Nu adăugați concluzii proprii și nu fotografiați rănile unei persoane, decât dacă organizația v-a cerut acest lucru.
Semnați și datați nota. Predați-o doar persoanei desemnate pentru safeguarding și păstrați-o așa cum cere organizația.
Aveți grijă de dumneavoastră
A auzi o destăinuire poate fi supărător. Vorbiți cu persoana desemnată pentru safeguarding sau cu managerul despre sprijin. Nu discutați despre aceasta cu prietenii sau pe rețelele sociale.
Puncte-cheie
- Ascultați, liniștiți, nu promiteți secretul, nu faceți anchetă.
- Notați cuvintele proprii ale persoanei.
- Raportați imediat persoanei desemnate pentru safeguarding.
- Dacă cineva este în pericol imediat, sunați la 999.