Abuzul și neglijarea nu sunt întotdeauna evidente. Nu se așteaptă de la dumneavoastră să hotărâți dacă a avut loc un abuz. Se așteaptă să observați și să spuneți persoanei potrivite.
Abuzul asupra copiilor
Working Together to Safeguard Children descrie patru categorii principale:
- Abuz fizic: rănirea intenționată a unui copil sau provocarea unei boli copilului.
- Abuz emoțional: un tipar de comportament de durată care dăunează dezvoltării emoționale a copilului. Exemple sunt critica permanentă, amenințările sau faptul de a-l face pe copil să se simtă neiubit. A vedea sau a auzi abuzul asupra altei persoane, de pildă violența domestică, este de asemenea o formă de rău.
- Abuz sexual: constrângerea sau ademenirea unui copil să participe la activități sexuale. Include activitățile online și nu necesită contact fizic.
- Neglijare: nesatisfacerea nevoilor de bază ale copilului, precum hrana, îmbrăcămintea, adăpostul, îngrijirea medicală, supravegherea și siguranța. Este cel mai frecvent motiv pentru care un copil se află sub un plan de protecție (protection plan).
Abuzul asupra adulților
Ghidul statutar Care Act enumeră aceste tipuri:
- Abuz fizic
- Violență domestică, inclusiv comportament coercitiv sau de control
- Abuz sexual
- Abuz psihologic
- Abuz financiar sau material, precum furtul, frauda, escrocheriile sau presiunea în legătură cu banii ori bunurile
- Sclavie modernă (modern slavery)
- Abuz discriminatoriu
- Abuz instituțional (organisational abuse), când îngrijirea slabă sau rutina dintr-un serviciu dăunează celor care îl folosesc
- Neglijare și omisiune
- Autoneglijare (self-neglect), de exemplu o persoană care nu poate sau nu vrea să aibă grijă de propria sănătate, igienă sau locuință
Ghidul precizează că lista nu este completă. Abuzul se poate produce în orice mediu: acasă, într-un cămin de îngrijire, în spital, la locul de muncă sau online.
Semne posibile
Un singur semn adesea nu înseamnă nimic. Contează un tipar sau o schimbare. Semnele pot include:
- Schimbări de comportament: retragere, frică, agresivitate sau tăcere neobișnuită; refuzul de a merge acasă sau de a fi cu o anumită persoană.
- Semne fizice: răni fără explicație sau cu o explicație care se schimbă; urme în locuri în care un copil sau un adult nu s-ar răni de obicei.
- Semne de neglijare: foame permanentă, murdărie sau haine nepotrivite; probleme de sănătate netratate; lăsat frecvent singur.
- Semne legate de bani: lipsa bruscă a banilor, obiecte dispărute, „prieteni” noi interesați de finanțele persoanei.
- Semne emoționale: încredere scăzută în sine, autovătămare, o persoană care pare să se teamă de un îngrijitor sau de un partener.
- Cunoștințe sau comportament care nu se potrivesc cu vârsta persoanei.
Atenție la presupuneri
- Nu presupuneți că există o explicație inofensivă.
- Nu presupuneți nici că există abuz. Poate exista o altă cauză, precum boala, dizabilitatea, un doliu sau o schimbare acasă.
- Nu puneți întrebări sugestive. Rolul dumneavoastră este să raportați ce ați văzut și ați auzit, nu să demonstrați ceva.
De reținut
- Abuzul este de obicei săvârșit de cineva pe care persoana îl cunoaște și în care poate avea încredere. Poate fi un membru al familiei, un îngrijitor, un prieten, un specialist sau alt copil.
- Un copil sau un adult poate să nu spună nimănui. Poate să-i fie frică, rușine sau să fie loial persoanei care îl rănește. Poate să nu își dea seama că este greșit.
- Copiii pot face rău altor copii. Aceasta se numește abuz între copii (child-on-child abuse). Nu este niciodată „doar o glumă” sau „parte din a crește”.
- Abuzul și neglijarea pot fi un episod izolat sau un tipar de lungă durată.
Puncte-cheie
- Copii: abuz fizic, abuz emoțional, abuz sexual și neglijare.
- Adulți: zece categorii în ghidul Care Act, inclusiv abuzul financiar, abuzul instituțional și autoneglijarea.
- Căutați schimbări și tipare, nu un singur semn.
- Observați și raportați. Nu hotărâți și nu faceți anchetă.