Majoritatea oamenilor nu spun „nu fac față”. Fie ascund, fie nu își dau seama. Această lecție este despre cum observați că ceva poate fi în neregulă, fără să trageți concluzii pripite.
Căutați o schimbare
Cel mai folositor indiciu este o schimbare față de felul obișnuit al persoanei. Fiecare om e diferit. Ce e normal pentru unul e un semn de alarmă pentru altul. Un coleg liniștit care a fost mereu liniștit nu e o îngrijorare. Un coleg vorbăreț care a tăcut poate fi.
Schimbările durează de obicei mai mult de câteva zile și nu sunt în firea persoanei. O zi proastă nu dovedește nimic.
Ce puteți observa
În comportament
- Întârzieri, plecări mai devreme sau mai multe zile libere.
- Termene ratate, greșeli sau dificultăți în a lua decizii.
- Retragerea din echipă, evitarea mesei de prânz sau a evenimentelor sociale.
- Lucrul mult mai multe ore decât e nevoie sau incapacitatea de a se deconecta.
- Consum mai mare de alcool, țigări sau alte substanțe.
În dispoziție și în felul de a vorbi
- Lăcrimare, irascibilitate, furie sau supărare ușoară.
- Aspect neliniștit, încordat sau „stins”.
- Replici precum „nu mai fac față”, „la ce bun” sau „sunt o povară”.
În aspect
- Aspect foarte obosit sau schimbări de greutate.
- Neglijarea înfățișării.
- Agitație sau tremur.
În muncă
- Scăderea performanței la cineva care înainte lucra bine.
- Pierderea încrederii sau cereri constante de liniștire.
Nu trageți concluzii pripite
Aceste semne pot avea multe cauze: boală, probleme în familie, griji financiare, oboseală sau ceva cât se poate de obișnuit. Nu încercați să aflați cauza. Observați că un coleg poate avea nevoie de un cuvânt bun.
Nu:
- puneți un diagnostic („cred că aveți depresie”);
- bârfiți despre ce ați observat;
- presupuneți că persoana „face probleme” sau „este leneșă”.
Faceți:
- Aveți încredere în senzația că ceva s-a schimbat.
- Gândiți-vă cum să propuneți cel mai bine o discuție între patru ochi.
- Dacă sunteți manager, notați fapte, precum date și schimbări în muncă, ca să puteți vorbi despre ele cu blândețe și corect.
Unele grupuri cer o atenție în plus
Oricine poate fi afectat. Unii oameni vorbesc mai greu:
- Angajații care lucrează singuri, de la distanță sau în ture pot trece neobservați. Păstrați un contact regulat.
- Persoanele care se tem pentru slujbă, precum lucrătorii prin agenție sau cei cu contracte fără ore garantate (zero-hours), pot tăcea.
- Tinerii angajați și noii veniți pot să nu știe la cine să apeleze.
- În unele culturi, sănătatea mintală este considerată o chestiune privată sau rușinoasă.
- Bărbații, în medie, cer mai rar ajutor și mor mai des prin sinucidere. Nu presupuneți că cineva care „pare în regulă” este în regulă.
Semne de avertizare care cer acțiune rapidă
Unele semne sunt mai grave. Dacă cineva spune sau arată că:
- se gândește la sinucidere sau să-și facă rău;
- aude voci sau pare confuz ori rupt de realitate;
- se află în pericol imediat,
trebuie să acționați în aceeași zi. Lecția 6 explică cum.
A observa nu înseamnă a rezolva
Nu se așteaptă de la dumneavoastră să rezolvați problema. Rolul dumneavoastră este să observați, să întrebați, să ascultați și să ajutați persoana să găsească sprijinul potrivit. Să nu faceți nimic este singurul răspuns care aproape niciodată nu este corect.
Rețineți
- Căutați o schimbare față de normalul persoanei, care durează mai mult de câteva zile.
- Semnele apar în comportament, dispoziție, aspect și muncă.
- Nu diagnosticați și nu bârfiți.
- Unii oameni ascund mai bine decât alții; nu vă bazați pe impresia că „pare în regulă”.
- Dacă sunteți îngrijorat, faceți un pas: începeți o conversație.