Gândul de a vorbi cu un coleg despre sănătatea lui mintală îngrijorează mulți oameni. Le este teamă că vor înrăutăți lucrurile. De fapt, o conversație calmă și amabilă este de obicei bine primită. Majoritatea oamenilor simt ușurare că cineva a observat.
Înainte să începeți
- Alegeți un moment și un loc potrivite. Un loc retras și liniștit, unde nu veți fi întrerupți. Nu în mijlocul unei ture aglomerate și nu în fața altora.
- Rezervați suficient timp. Nu începeți dacă trebuie să plecați peste cinci minute.
- Fiți pregătit să ascultați, nu să rezolvați.
- Gândiți-vă cum preferă persoana să vorbească. O plimbare, o cafea sau un telefon pot fi mai ușoare decât un birou.
Începerea conversației
Fiți blând și concret. De exemplu:
- „Am observat că ați părut mai tăcut în ultima vreme. Totul e în regulă?”
- „Am vrut să vă întreb ce mai faceți. Cu adevărat.”
- „Nu trebuie să-mi spuneți nimic, dar sunt aici dacă vreți să vorbiți.”
Dacă spune „sunt bine” și dumneavoastră tot sunteți îngrijorat, puteți spune că sunteți acolo dacă lucrurile se schimbă. Nu insistați. Puteți întreba din nou în altă zi.
Cum ascultați
- Acordați toată atenția. Lăsați telefonul deoparte.
- Lăsați persoana să vorbească. Tăcerea este în regulă; nu vă grăbiți să o umpleți.
- Folosiți întrebări deschise: „Cum a fost?”, „De când vă simțiți așa?”
- Repetați ce auziți, ca să arătați că înțelegeți: „Se pare că volumul de muncă a fost foarte mare.”
- Acceptați sentimentele persoanei, chiar dacă dumneavoastră ați simți altfel: „Pare cu adevărat greu.”
- Păstrați un limbaj corporal deschis și o voce calmă.
Ce să evitați
- „Haideți, nu fiți trist” sau „Toți se simt așa.”
- „Nu aveți de ce să fiți trist.”
- Să vă spuneți povestea proprie, lungă, sau să comparați problemele.
- Să dați multe sfaturi sau să promiteți că totul va fi bine.
- Să arătați șoc sau milă.
- Să transformați discuția în una despre dumneavoastră.
- Să încercați să diagnosticați.
Îndrumarea spre ajutor
Nu sunteți consilierul persoanei. Puteți ajuta persoana să găsească sprijinul potrivit și o puteți lăsa să decidă.
- Medicul de familie (GP) este de obicei primul pas și poate discuta despre tratament și trimitere.
- În Anglia, adulții se pot adresa adesea direct la NHS Talking Therapies (psihoterapie în sistemul public de sănătate) pentru anxietate și depresie, fără trimitere de la GP. Celelalte națiuni ale Regatului Unit au propriile servicii; site-ul NHS le listează.
- Mulți angajatori oferă un program de asistență pentru angajați (Employee Assistance Programme, EAP), medicina muncii sau un contact la manager ori la resurse umane. Spuneți persoanei ce există.
- Samaritans (116 123, gratuit, oricând) sunt acolo pentru oricine are nevoie să vorbească.
- Organizații caritabile precum Mind și Rethink Mental Illness publică informații și au linii de ajutor.
Oferiți-vă să ajutați la primul pas: „V-ar ajuta dacă aș sta cu dumneavoastră în timp ce sunați?” Apoi respectați răspunsul.
Confidențialitatea
Mulți vor spune: „Vă rog, nu spuneți nimănui.” Gândiți-vă bine înainte să promiteți ceva.
- Respectați intimitatea. Nu împărtășiți colegilor ce v-a spus persoana. Informațiile despre sănătate sunt date personale sensibile, iar conform legislației britanice privind protecția datelor (UK GDPR) fac parte dintr-o „categorie specială”, pe care angajatorii trebuie să o trateze cu atenție sporită.
- Nu promiteți secret total. Dacă persoana poate fi în pericol grav, poate fi nevoie să spuneți cuiva pentru a o ține în siguranță. Fiți sincer: „Voi păstra asta între noi, cu excepția cazului în care mă tem pentru siguranța dumneavoastră.”
- Dacă sunteți manager, poate fi nevoie să implicați resursele umane. Explicați persoanei ce veți spune, cui și de ce, și întrebați ce dorește să se spună echipei.
Urmărirea
- Stabiliți un pas următor și un moment pentru a vă reîntâlni.
- Faceți ce ați spus că veți face.
- Continuați să tratați persoana normal. Nu o tratați ca pe cineva fragil.
- Aveți grijă și de dumneavoastră (vezi lecția 7).
Rețineți
- Alegeți un moment retras, ascultați mai mult decât vorbiți și nu judecați.
- Sunteți acolo să ascultați și să îndrumați, nu să tratați sau să diagnosticați.
- Fiți sinceri în privința confidențialității: păstrați discreția, cu excepția cazului în care siguranța este în pericol.
- Reveniți după conversație.